The sindrom named "LOVE"

  Aseara,stateam in pat si ma gandeam "Ce posturi sa mai fac? Lolita? Facut! Horror? Nee,mai tre sa astept cateva zile pentru altul. Muzica? Inca nu. Pai atunci hai sa fac un psot despre...Dragoste! Da,e o  idee buna!" Si iata-ma cum incep sa scriu despre "Dragoste".
  In fiecare zi,ma uit pe strada si vad: In dreapta,cuplu fericit care se tine de mana. In stanga,cuplu fericit care se saruta. In spate,cuplu fericit care merge tinandu-se in brate. Iar eu sunt ceva gen: Oh dear mother,stop it!

 Nu vreau sa interzic nimanui sa nu fie fericit cu cel/cea pe care il/o place,dar altii incearca sa fie fericiti fiind singuri,si nu prea le place sa li se aduca aminte ca tocmai s-au despartit de cineva,sau ca persoana pe care o place e cu altcineva etc.
 Oricum,eu am doar 14 ani,nu am nevoie neapart de o relatie. Cum zice prietena mea "La varsta asta,nu e dragoste. E proasteala!". Greseala mea a fost ca am intrat in "prosteala" asta acum un an,si am zis cuiva ca-l iubesc si asa a inceput totul,iar cand asta a disparut,a durut,iar inima mea a ajuns si inca este in stadiul acesta:

Da,trist. Deci,dragoste la 14 ani,nu prea exista,e mai mult acea Prosteala. Dar,cand intri in acest joc,trebuie sa sti ca esti pregatit/a sa auzi primul "te iubesc",fie ca este real sau nu,pentru ca atunci cand nu vei mai auzi aceste cuvinte de al o anume persoana,ai sa ajung,stand pe pat,plangand si ascultand melodii de genul asta:
http://www.youtube.com/watch?v=p2Rch6WvPJE

Deci,asta a fost postul meu de azi. Bye Bye si vise placute!